Anxietatea și stresul

Anxietatea, stresul, îngrijorările tale sunt în limite normale sau au scăpat de sub control? Frica îți controlează viața? Citește pentru a afla!

Frica este o reacție emoțională la o situație externă. A fi în apropierea unui animal sălbatic este un exemplu de situație în care orice persoană ar simți emoția fricii. Anxietatea este o emoție similară, doar că animalul sălbatic se află în interiorul persoanei și de cele mai multe ori, nu poate fi recunoscut. Anxietatea este așadar asemeni unui animal sălbatic care dă târcoale omului și îl amenință, ascunzandu-se în același timp foarte bine pentru a nu putea fi văzut și eventual capturat. În această situație, neputând identifica sursa exactă a pericolului și nesuportând incertudinea, omul începe să proiecteze frica asupra unor animale domestice de exemplu, pe care le poate vedea și auzi și de care se poate feri deși acestea nu reprezintă niciun pericol real sau în cel mai rău caz ar reprezenta un pericol în cazul unor inprudențe majore din partea omului.

Anxietatea este emoția persoanei care își simte amenințată integritatea sinelui. Cu toții simțim anxietate uneori în diferite situații și de foarte multe ori se dovedește a fi productivă. Atunci când emoții ca anxietate, stresul sau frica apar, acestea generează hormoni care fac organismul să acționioneze ca și cum ar fi amenințat. Bătăile inimii sunt accelerate, temperatura corpului crește, palmele transpiră. Acest mecanism denumit “luptă sau fugi” este benefic întrucât ne face să reacționăm prompt și să luptăm cu “inamicul”. Acesta poate fi răspunsul corpul la o amenințare fizică precum apropierea unei mașini sau la o situație stresantă precum un examen, un interviu sau o întâlnire cu oameni noi.

Partea mai puțin bună este că acest mecanism pune în mișcare foarte multă energie stocată în organism și asta pentru că celule sunt amorsate pentru a ajuta corpul să scape de pericol.Ne putem imagina astfel ce se întâmplă în corpul nostru atunci când anxietatea este constantă sau copleșitoare. Hormonii de stres, care sunt proiectați să se ocupe de pericol pe termen scurt, rămân “porniți” pentru o perioadă lungă de timp iar mintea reacționează la evenimente inofensive ca și cum ar fi pericole reale. Când stresul/anxietatea sunt mentale, corpul pune hormonii la lucru fără niciun rezultat. Nici răspunsul “luptă-sau-fugi” nu este de niciun ajutor în acest caz. Astfel că atunci când anxietatea interferează cu funcționarea noastră generală sau cu una din nevoile noastre fundamentale, cum ar fi cea de odihnă/relaxare/somn, putem dezvolta o tulburare de anxietate.

Oamenii care suferă de anxietate generalizată se îngrijorează excesiv, așteptându-se la ce este mai rău chiar și atunci când nu există nici un motiv aparent de îngrijorare. Ei anticipează dezastre sau sunt extrem de preocupați de bani, familie, sănătate, job, întreținerea casei sau de planificarea timpului – frica de a nu întârzia, de a nu avea suficient timp pentru ceva etc. Uneori doar gândul de a trece de ziua respectivă le generează anxietate. Persoanele foarte anxioase nu știu cum să oprească acest flux de îngrijorări și simt că le scapă de sub control, chiar dacă de obicei realizează că anxietatea lor este mult prea intensă în raport cu situația respectivă.

Anxietatea poate fi cauzată de factori genetici, de istoricul familial sau de experiențele de viață, îndeosebi de cele foarte stresante. Practica arată de foarte multe ori cauze precum: anticiparea rușinii și umilinței preluate din discursul unui părinte sever și critic, diferite conflicte psihice cum ar fi nevoia de succes și frica de eșec și/sau succes, conflictul dintre nevoia de autonomie și frica de abandon, frica narcisistă de a nu face o impresie perfectă. De asemenea, experiențe traumatizante de viață, cum ar fi dezastrele naturale, atentatele, consecințele unui conflict major/revoluție/război, pot declanșa o tulburare de anxietate.

Tot ceea ce gândim și facem își are originea la nivel inconștient iar inconștinetul este locul în care se depozitează toată istoria noastră, inclusiv fricile, durerile, emoțiile dificile resimțite în stadiile anterioare de dezvoltare. Prin urmare, tulburarea de anxietate este cauzată de ceva de la nivelul inconștientului, de cele mai multe ori corelat cu o experiență în din copilărie.

Atât copilăria timpurie cât și copilăria mică sunt perioade critice pentru dezvoltarea și adaptarea sinelui la lumea reală și niciunul dintre noi nu poate reuși să treacă de aceste perioade un câștigător desăvârșit. La un anumit nivel, noi toți ieșim din copilărie cu diferite nevroze sau probleme de personalitate. Acestea, la rândul lor, își pot găsi la un moment dat și în anumite contexte/situații de viață un tărâm fertil de manifestare, de creștere în intensitate, ca și cum aceste dificultăți pe care orice om le are, caută un cadru în care să poată prelua controlul. De foarte multe ori, anxietatea se instalează atât de timpuriu încât oamenii se identifică cu ea, cred că face parte din normalitatea lor. La fel de des, chiar dacă anxietatea preia controlul mai târziu în viață, o poate face într-un mod atât de insidios, afectând dezvoltarea personală și întregul curs al vieții atât de subtil, încât oamenii nici nu își dau seama că fricile le conduc viața, ci nu dorințele, valorile personale. În acest stadiu, omul nici nu își mai asumă responsabilitatea propriei vieți, această responsabilitate generându-i alte frici și creând tărâmul fertil pentru anxietatea de anxietate. Tot în acest stadiu, omul nu mai este în totalitate conștient de propriile dorințe, credințe, valorii pentru că și-a delegat fără să vrea și să știe alegerile și deciziile anxietății.

Foarte des, anxietatea și depresia co-există, relația dintre ele fiind una foarte complexă. Uneori anxietatea este acoperită de o formă de depresie, alteori depresia este acoperită de o formă de anxietate. De foarte multe ori se întâmplă ca ele să apară împreună. Pentru a înțelege și gestiona aceste stări, este nevoie de efort, energie, angajament și disciplină. A gestiona aceste emoții nu înseamnă a le elimina cu totul din viața noastră. Întotdeauna vor exista experiențe de viață care ne fac să se simțim deprimați sau anxioși. Viața va include întotdeauna contexte de amenințare, incertitudine, neglijare, insecuritate, conflict și inevitabila conștientizare a morții. Apărările noastre încearcă în permanență să evite conștientizarea impactului profund al acestor lucruri inevitabile. Anxietatea este parte din viața noastră, o experiență pe care niciunul dintre noi nu o poate evita.

Viața în sine este o experiență generatoare de anxietate. Provocarea pentru oameni este să învețe să trăiască cu anxietatea, cu ajutorul conștientizării și utilizării constante a propriilor resurse și abilități de management. Iar aici psihoterapia este cea care poate ajuta!

Simptome ale anxietății:

  • Teama cu privire la ceea ce alți oameni ar putea gândi despre tine
  • Frica de a te trezi într-un loc/situație fără ieșire
  • Senzația constantă de copleșire
  • Frica de a fi în public/situații sociale
  • Frica de moarte
  • Frica de a nu pierde controlul
  • Frica de a nu face greșeli sau de a te face de rușine în fața altor oameni
  • Frica de a nu înnebuni
  • Frica îndreptată spre anumite gânduri iraționale, obiecte, circumstanțe, situații
  • Menținerea constantă a unui nivel foarte ridicat al conștiinței de sine
  • Nevoia de a te așeza, a sta aproape de ieșiri
  • Dificultăți de concentrare, pierderi ale memoriei de scurtă durată
  • Dificultăți de gândire, vorbire coerentă, de a urmări conversații
  • Gânduri repetitive, ruminații neîncetate
  • Furie, nervozitate, iritabilitate, lipsă de răbdare
  • Senzația de a fi tot timpul sub presiune
  • Senzația de uscăciune a gurii, dificultăți de înghițire
  • Insomnii, dificultatea de a adormi sau treziri dese din somn
  • Agitație, neliniște și dificultăți de relaxare
  • Oboseală constantă și senzație de epuizare
  • Transpirație excesivă, dificultăți de respirație, palpitații
  • Dureri de cap, de mușchi, de stomac, sau dureri inexplicabile
  • Tremurat, furnicături, ticuri

Simptomele se pot agrava sau ameliora în unele perioade, dar de cele mai multe ori se agravează în perioadele stresante cum ar fi cele cu: probleme de sănătate, examene, prezentări, interviuri, conflicte în familie sau cuplu.
Sursa:http://happyblue.ro
Comments