CALCIFIEREA PATOLOGICĂ

Se definește ca o depunere patologică a ionilor de calciu în alte ţesuturi decât cel osos. Formarea acestor depozite poate avea două categorii de cauze:

- crearea unor condiţii locale care să determine precipitarea ionilor de calciu din sânge (calcificarea distrofică);

- creșterea concentraţiei ionilor de calciu din sânge (hipercalcemie), datorită unor cauze generale și depozitare în diferite organe (calcificarea metastatică).


Calcificarea distrofică, se caracterizează prin precipitarea ionilor de calciu în ţesuturi care au suferit iniţial diverse tipuri de procese patologice (necroze, distrofii). În aceste condiţii concentraţia ionilor de calciu din sânge este normală. În teritoriile afectate are loc o scădere a pH-ului, aciditatea locală ducând la creșterea concentraţiei ionilor de calciu. 
Instalarea necrozei va determina alcalinizarea mediului, fapt ce va crea conditii pentru precipitarea ionilor de calciu sub forma de compuși insolubili. Cele mai frecvente situaţii de calcificare distrofică sunt reprezentate de zonele musculare care au suferit anterior procese de distrofie hialină și necroza Zenker, teritoriile din pereţii unor artere cu leziuni distrofice, trombii sanguini, focarele de necroză de cazeificare de la mamifere, fetușii morţi în uter. Zonele afectate sunt de culoare albă-cenușie, cu aspect amorf, la secţionare fiind rezistente și percepându-se un zgomot caracteristic de cuţit trecut prin nisip.



Calcifieri în creier (www.descopera.ro/)


Calcificarea metastatică, se instalează consecutiv hipercalcemiei. Creșterea concentraţiei sanguine a ionilor de calciu este produsă prin aport alimentar și medicamentos (calciu și vitamina D) sau prin exces de parathormon (determină decalcificarea oaselor). Depunerile de calciu se realizează îndeosebi în organele care secretă produși acizi (stomac, rinichi), în piele, endocard, miocard, septumurile interlobulare din pulmon, tendoane și fascii. 

Calcificarea metastatică a plămânilor (clinicalscienceblogshabira.wordpress.com)


Radiografie de mână care arată calcifierea metastatică (Peter H Schur MD) 


Litiaza (calculoza)

Este o distrofie minerală care rezultă în urma depunerii sărurilor minerale în lumenul unor organe cavitare, în canalele de excreţie ale unor glande sau în parenchimul unor glande. Formaţiunile care rezultă poartă denumirea de calculi. Aspectul macroscopic și compoziţia chimică a calculilor variază foarte mult. Dimensiunile lor pot fi foarte mici, asemănătoare nisipului (sedimentoza) sau cu diametre până la câţiva centimetri, cu forme rotunde sau neregulate. Calculii unici au de obicei suprafaţa rugoasă, cei multipli au aspect neted și lucios. Cauzele care duc la apariţia calculozei sunt reprezentate de: prezenţa în lichidele organice a unor concentraţii mari de săruri minerale și existenţa locală a unor nuclee de precipitare (fibrină, picături de puroi, grupuri de celule descuamate). În jurul acestora se produce o precipitare continuă, cu formare iniţială a unui calcul microscopic, după care dimensiunile sale cresc progresiv.



Litiaza salivară, se manifestă sub forma de calculi localizaţi în canalele de excreţie ale parotidei și glandei mandibulare (sialolite).

Sursa:www.i-medic.ro/

Litiaza urinară, calculii se pot forma pe tot parcursul căilor urinare, pornind de la bazinet și ajungând la uretră.

Sursa:www.understand.com

Litiaza pancreatică și biliară, litiaza veziculară (colecistita litiazică sau popularul “pietre la fiere”) este o afecţiune ce poate fi asimptomatică. Contracţia veziculei biliare, care are ca scop vărsarea bilei în intestin pentru digestie, poate împinge spre calea biliară principală și calculi (pietre), mai ales dacă aceștia au dimensiuni mici.

Sursa:http://anatomie.romedic.ro/

Sursa:www.sanador.ro

Canalul pancreatic și canalul coledoc se deschid printr-un orificiu comun în duoden (primul segment intestinal).

Astuparea acestui orificiu datorită migrării unui calcul din colecist determină apariţia pancreatitei acute. 

Ce este pancreatita?

Practic, sucul pancreatic se acumulează cu presiune în sistemul canalicular intrapancreatic; urmează autodigestia pancreasului. Acest proces determină distrugerea acestuia și a ţesuturilor înconjurătoare. Desigur, aceasta este evoluţia naturală a bolii, fară intervenţie medicală sau chirurgicală.

Simptomatologia pancreatitei de cauza biliară este caracterizată de dureri abdominale intense, greaţa, vărsături, uneori febră și icter.



Indiferent de localizare, calculii determină blocarea tranzitului diferitelor fluide secretate și fenomene de compresiune urmate de atrofie.
Comments