Calcifieri prostatice

                                        Calcifierea prostatei şi prostatita

Toţi bărbaţii sunt expuşi riscului de afecţiuni ale prostatei având în vedere că toţi sunt purtători de prostată, însă puţini cunosc faptul că dupa vârsta de 35 de ani se produc modificări fiziologice subtile şi asimptomatice ce duc la calcifierea prostatei.

Calcifierea este o parte a procesului de degenerare cauzat de modificări ale pH-ului al alcalinizării (precipitarea calciului ionic) terenului biologic, datorat unei diete greşite şi a modificărilor biochimice produse o dată cu înaintarea în vârstă.

"Calcifierea prostatei, sau pietrele la prostată, sunt o cauză a prostatitei cronice / sindrom al durerilor pelviene cronice. Pietrele sunt destul de frecvente la bărbaţi. Aproximativ 75% din bărbați de vârstă medie au calcifiere la prostată. Pietrele în sine de obicei nu determină simptome și poate fi legat de o prostată mărită, sau hiperplazie benignă de prostată (HBP) și sunt de obicei găsite la bărbaţii cu cancer de prostată. Ele pot agrava simptomele tractului urinar inferior la unii bărbaţi. Alți oameni nici măcar nu știu că ei le au, până când sunt testaţi pentru altceva. 

                                                Fig.1, Calcifieri prostatice
                                           Fig.2, Calcifieri prostatice (radiografie)

Pietrele devin problematice și pot duce la prostatita, dacă acestea servesc drept sursă de infecții recurente. Chiar dacă pacientul ia antibiotice care ucid bacteriile asociate cu pietrele, pietrele obstructive rămân, astfel încât procesul inflamator continuă. Inflamaţia cronică poate duce la simptome de prostatită. Inflamaţia este unul dintre mecanismele de apărare al sistemului imunitar al organismului. În timp ce inflamația ucide microbii, poate afecta, de asemenea alte ţesuturi. Inflamația poate cauza probleme sistemului nervos, provocând dureri în cazul prostatitei. Uneori bacteriile continuă să trăiască în pietre, dar nu apar atunci când sunt cultivate, pentru că sunt sigilate în pietre sau cicatrici". Sursa: http://prostatitis.net/causes-of-prostatitis/causes-chronic-prostatitis/prostatic-calcification/

În revista “Life Extension Magazine” numărul din Noiembrie 2011, William Faloon a publicat un articol cu titlul “Evitarea evenimentului catastrofic”, în care evidenţiază fenomenul calcifierilor. El spune că există o “epidemie de calcifieri sistemice”, citez: 
“La populația în vârstă, calcificările vasculare sunt omniprezente. Rapoartele de autopsie arată că 75-95% dintre bărbaţi şi femei suferă un anumit grad de calcifieri vasculare şi nu numai.
Deoarece calcifierile apar în țesuturile moi în tot corpul nostru, inclusiv în rinichii, prostată, plămânii, inimă, şi creier, această epidemie de calcificare este de mare interes pentru cei care doresc să evite un "eveniment catastrofic", care poate avea un deznodământ letal”.  
Sursa: http://www.lifeextension.com/magazine/2012/8/potential-danger-of-calcium-supplements/page-01?p=1

Medicii care efectuează autopsii pe oameni în vârstă comentează faptul că se pare că ţesuturile moi din aceste organisme, altădată suple, s-au transformat în piatră. Aceşti medici s-au referit la calcifiere sistemică şi care apare aproape pretutindeni, cu excepţia scheletului. Calcifierea sistemică înseamnă că, calciul, care ar trebuii să fie depus în oase, este depus în ţesuturile moi, acolo unde nu ar trebui în mod normal să se depună. Multe boli legate de vârstă, pot fi legate de calcifiere, inclusiv pietre la rinichi, artrita, cataracta, insuficienţa cardiacă, fracturi osoase, pielea ridată, osteofite, adenomul de prostată, senilitate şi, desigur, ateroscleroza coronariană. 

 Ce înseamnă calcifierea “normală şi anormală”? 

Depunerea normală de calciu are loc numai în două locuri: oase şi dinţi.

Calcifierea anormală (patologică) este depunerea de calciu în ţesuturi multiple, inclusiv 
în

1. Captuşeala interioară a arterelor (intima), caz în care se dezvoltă plăci aterosclerotice;
2. Stratul muscular de mijloc al arterelor (calcifierea musculaturii netede);
3. Valvele cardiace, mai ales valva aortică, cauzând stenoza aortică;
4. În glande (prostată, sân, supra renale, etc) şi organe (pancreas, ficat, rinichi, plamâni, etc).


Afecţiuni ale prostatei

Unul din doi bărbaţi cu vârsta de peste 45 de ani suferă de afecţiuni ale prostatei.
15% dintre bărbaţi sunt afectaţi cel puţin o dată în viaţă de o infecţie urinară.
Peste 500 de milioane de b
ărbaţi din întreaga lume suferă de prostată mărită.
Peste 400.000 de b
ărbaţi suferă operaţii la prostată în fiecare an, din cauza simptomelor agravante de incontinenţă urinară sau chiar impotenţă.
Adenomul de prostată, numit popular, simplu, "prostată", este o maladie ale carei manifestări clinice afectează pană la 30% dintre bărbaţii maturi. 

                            Fig.3, Prostata normală şi Adenomul de prostata 
                                    Sursa: http://anatomie.romedic.ro/

Prostata este o glandă anexă a aparatului genital masculin, situată sub vezica urinară şi în jurul porţiunii iniţiale a uretrei, împreună cu vezicula seminală, secretă un lichid plasmatic seminal, care asigură hrana extracelulară a spermatozoizilor. Ce este adenomul de prostată? — Adenomul de prostată este o tumoare benignă formată din ţesut glandular, ţesut conjunctiv şi fibre musculare netede. El îşi are originea în 161 aciniţi glandulari ai prostatei sau în glandele periuretrale şi se dezvoltă în interiorul glandei, în jurul uretrei şi al colului vezical. Tulburările pe care le determină apar de obicei după 50 de ani, dar uneori pot surveni şi mai devreme dat fiind că o tumoare benignă creşte mai lent; de aceea tulburările care survin după mulţi ani, sunt datorate modificărilor pe care le determină la nivelul colului vezical şi al uretrei.

                        Figura 4: Clasificarea adenomului de prostata pe grupe de varste

Simptomele care sugerează probleme la nivelul prostatei!

1. Polachiuria (urinarea frecventă a unor cantităţi mici de urină);
2. Nocturia (urinarea nocturnă ce produce treziri repetate);
3. Senzaţia de micţiune imperioasă, jetul urinar slab proiectat sau întrerupt;
4. Senzaţia de golire incompletă a vezicii urinare. 

 Simptomele bolii constau, la debut, în urinatul mai frecvent în a doua jumătate a nopţii. Apoi, micţiunile devin mai dese şi ziua, însoţite de o oarecare dificultate în golirea vezicii şi de o senzaţie de evacuare incompletă. Într-un stadiu avansat al bolii, trebuie un efort din partea bolnavului pentru a mai putea urina. Netratată, hipertrofia prostatei, această tumoră benignă, devine cu timpul o boală destul de gravă, ce-l poate răpune pe bolnav. Orice bărbat care observă scăderea presiunii şi subţierea jetului urinar să intre la banuială. Obişnuirea cu boala poate avea un final dramatic: adenomul avansează, apar hemoragii repetate, infecţii, calcifieri şi insuficienţă renală şi cardiopulmonară finală. 

Să nu uităm de problemele psihologice. Bărbatul bolnav de prostată poate deveni depresiv, în principal din cauza scăderii apetitului sexual. Studiile arată că aproximativ 50% din pacienţii care suferă de prostatită cronică non-bacteriana (cu calcifieri) au simptome specifice depresiei şi anxietăţii.

Din cele 3 milioane de bărbaţi români de peste 50 ani, în jur de 900.000 de persoane prezintă simptome ale adenomului de prostată, potrivit estimărilor Asociaţiei Române de Urologie. Dintre cei 900.000 de români depistaţi cu adenom de prostată (HBP), lunar se tratează doar 200.000 de pacienţi, restul neglijând manifestările invocând diverse cauze puerile (raceală, oboseala, etc.).
În fiecare an apar în România în jur de 45.000 de noi cazuri de adenom de prostată, conform aceleiaşi surse.

Aproximativ 75% din bărbați de vârstă medie au calcifiere la prostată.

Soluţia pentru înlăturarea fiziologică a calcifierilor ectopice o reprezintă formula nutriceutică ATEROMSTOP, cu bio-catalizatori 

Acesta formulă nutriceutică, cu catalizatori biologici, a fost obţinută în urma unor riguroase observaţii şi verificări, realizate de cercetătorii din cadrul Centrului de Cercetare Nutriceutică Cluj, în colaborare cu Centrul Independent de Studii Biologice Cluj. 

Astfel, după mulţi ani de cercetare știinţifică asiduă, se poate raporta descoperirea unui produs revoluţionar, rod al bio-tehnologiei, care este eficient în bolile aterosclerotice-cardiovasculare, artrozice, limfatice şi calcifieri ectopice, dacă este coroborat și cu un program nutriţional de echilibrare biologică, ce va influenţa bio-chimismul digestiei și a procesului absorbţiei nutrienţilor. Produsul ATEROMSTOP are acţiune sistemică (acţiune generală la nivelul diferitelor ţesuturi, organe şi sisteme) şi are un puternic efect antiviral şi antibacterian, este un activator digestiv eficient, o formulă cu acţiune bioactivă, ce participă la reacţiile din procesele: digestiv, absorbţie și destructurarea fiziologică a plăcii de aterom din sistemul arterial 
şi eliminarea calcifierilor din ţesuturile moi şi articulaţii. 

Persoanele cu Aterioscleroză Ateroscleroză, Lumbago, Lombosciatică, Spondiloza, Artroza, Prostatit
ă și Osteoporoză răspund deosebit de bine la acţiunea produsului ATEROMSTOP, eficienţa acestuia depinzând totuși de structura biochimică individuală a fiecarui organism și de complianţa persoanei interesate. 

Mecanismul principal de acţiune al ATEROMSTOP-ului este îmbunătăţirea circulaţiei sanguine în general, şi prin aceasta, conduce la o mai bună irigare a organelor, a extremităţilor corpului şi la eliminarea calcifierilor din ţesuturile moi şi articulaţii. Este foarte important de atătat că, ATEROMSTOP nu dislocă calciu din structura sistemului osos, ci din contră, acţioneză prin legarea calciului ionic eliberat din ţesuturile moi, contribuind la fortificarea sistemului osos, în cazurile de osteoporoză. 

Programului nutriţional nutriceutic pune accentul pe influenţarea bio-chimismul digestiei și a procesului absorbţiei nutrienţilor, generând un răspuns fiziologic natural. 

Este o abordare inovativă, prin care s-ar putea evita necesitatea manoperelor medico-chirurgicale (operaţii de bypass și a tuturor intervenţiilor chirurgicale asociate, protezarea articulaţiilor), invazive, costisitoare, traumatizante și uneori invalidante. Este lipsită de efecte secundare și poate fi folosită profilactic. 

Astfel, studiile clinice efectuate de Centrul de Cercetare Nutriceutică Cluj, în colaborare cu Cercul de Studiu al Fenomenelor Biologice Cluj, și Centrul Independent de Studii Biologice Cluj, arată că se poate folosi cu succes această formulă nutriceutică, cu catalizatori biologici, atât pentru a preveni, cât și pentru a elimina calcifierile ectopice, depunerile aterosclerotice de pe pereţii arterelor, depuneri care generează infarctul de miocard și congestia cerebrală. Radiografiile generale, Angiogramele și testele Doppler pot obiectiva evoluţia eliminării calciferii ectopice (în sistemul de redare vizuală “înainte” și “după”), la numai câteva luni după aplicarea Programului nutriţional nutriceutic, pentru reversarea și remisia fiziologică a aterosclerozei şi a calcifierilor din ţesuturile moi. 



Bibliografie:

1. Klimas R., Bennett B., Gardner W.A., Jr Prostatic Calculi: A review. Prostate. 1985;7(1):91–96. doi: 10.1002/pros.2990070110. [PubMed] [Cross Ref];

2. Cristol D.S., Emmett J.L. Incidence of coincidental prostate calculi, prostatic hyperplasia and carcinoma of prostate. JAMA. 1994;124:646–652.;

3. Sondergaard G., Vetner M., Christensen P.O. Prostatic Calculi. Acta Pathol Microbiol Immunol Scand.1987;95(3):141–145. [PubMed];

4. Taylor J.S. Gross calcification within the prostate gland. BJU. 1998;81:645–646. doi: 10.1046/j.1464-410x.1998.00404.x. [PubMed] [Cross Ref];

5. Keys H.M., Reed W. Severe prostatic calcification after radiation therapy for cancer. J Urol. 1980;123:136–136. [PubMed];

6. Hemal A.K., Sharma S.K. Giant vesico-prostatic and prostatic calculi. Trop Goeg Med. 1989;41:164–166.[PubMed];

7. Strimer R.M., Morin L.J. Renal, vesical and prostatic calculi associated with ochronosis. Urology. 1977;10:42–43. doi: 10.1016/0090-4295(77)90037-1. [PubMed] [Cross Ref];

8. Etherington RJ, Clements R, Griffiths GJ, Peeling WB. Transrectal ultrasound in the investigation of haemospermia [PubMed];

9. Torres R.C., Agnilar R., Fulnage G.A., Delrio S.S., Dela F., Serrano A. Ultrastructure of primary or endogenous prostatic calculi. Scanning electron microscopic study. Arch Esp Urol. 1981;34(1):13–22. [PubMed];

10. Dahnert W.F., Hamper U.M., Walsh P.C., Eggleston J.C., Sanders R.C. The Echogenic Focus In Prostatic Sonograms, With Xeroradiographic And Histopathologic Correlation. Radiology. 1986;159(1):95–100.[PubMed];

11. Melone F., Lardani T., Azzaroli G., et al. Dumbell Stone of Prostatic Fossa after Prostatectomy. A Combined ESWL and Suprapubic Percutaneous Treatment. Acta Urologica Belgica. 1996;64(4):27–31. [PubMed].
Comments