Tendinita calcică a umărului

Tendinita calcic
ă, apare atunci când se formează depozite de calciu în tendoanele musculare ale umărului, în special în mușchiul supraspinos. Țesuturile din jurul depozitului se pot inflama, cauzând o durere puternică la nivelul umărului. Această afecţiune este destul de comună. Apare de cele mai multe ori persoanele cu vârstă de peste 40 de ani.

Tablou clinic
Debutul este insidios cu dureri moderate ale um
ărului, cu exacerbări nocturne, cu redoare și limitare progresivă a mișcărilor. În timp durerea dispare aproape complet dar mobilitatea activă și pasivă sunt extrem de limitate.
Exist
ă posibilitatea afectării bilaterale concomitentă sau succesivă. Rigiditatea din umăr face activităţile obișnuite foarte dificile, cum ar fi îmbrăcatul, pieptănarea părului, sau întinderea mâinii. 

Sursa:
www.orthopaedicsone.com/

Epidemiologie
-Durerea de umăr, este a treia cauză dintre cele mai frecvente dureri musculo-scheletice.
-1% dintre adul
ţii cu noi dureri de umăr, apar în fiecare an.
-Prevalenta auto-raportat
ă de dureri de umăr este între 16% și 26%.

Anatomia articula
ţiei umărului 

Humerusul, cavitatea glenoid
ă, omoplatul, acromionul, clavicula șţesuturile moi, formează zona umărului. Există trei articulaţii semnificative: articulaţia sternoclaviculară, articulaţia acromioclaviculară și articulaţia glenohumerală. Articulaţia glenohumerală este articulaţia majoră, cel mai frecvent dislocată (luxatăîn organism.
Ligamentele și musculatura din jurul umărului, inclusiv mușchii coafei rotatorii, contribuie la stabilitatea articulaţiilor umărului. Coafa rotatorie este compusă din patru mușchi: supraspinosul, infraspinosul, teres minor și subscapularul. Acesti mușchi ajută la abducţia, rotaţia internă și externă a umărului.

i4
Evoluţia acestei entităţi patologice este bine studiată, fiind vorba de o modificare fibrocartilaginoasă dintr-un tendon încă viabil prin metaplazie condroidală. S-a propus ipoteza vasculară cu degenerarea fibrelor tendinoase care precede calcificarea pe baza existenţei unei zone foarte slab vascularizate imediat proximal de inserţia supraspinosului (“critical zone” a lui Codman).





Tendinita calcică apare în tendoanele coafei mușchilor rotatori. Depozitele de calciu se formează, de obicei, în tendonul mușchiului supraspinos.
  
                               
 
Exist
ă două tipuri diferite de tendinită calcică la umăr: calcifiere degenerativă și calcifiere reactivă
Uzura/degenerarea care apare cu înaintarea în vârstă, este principala cauză de calcifiere degenerativă. Pe măsură ce îmbătrânim, fluxul de sânge din tendoanele coafei rotatorii scade datorită aterosclerozei. Acest lucru slăbește tendonul. Din cauza uzurii/suprasolicitării, fibrele tendoanelor încep să se destrame și se rup, la fel ca o frânghie uzatăAstfel, se formează depozite de calciu în tendoanele deteriorate, ca parte a procesului de vindecare.

Calcifierea reactiv
ă este diferită. De ce apare, nu este clar. Nu pare a fi legată de degenerare, deși este mult mai probabil să provoce dureri de umăr mai puternice decât calcifierea degenerativă. Specialiștii privesc calcifierea reactivă în trei etape. În etapa de pre-calcifiere, tendoanele se schimbă în moduri favorabile pentru formarea depozitelor de calciu. În etapa de calcificare, cristalele de calciu sunt depozitate în tendoane. Apoi, ele încep să dispară. Organismul pur și simplu reabsoarbe depozitele de calciu. În mod ironic, este posibil ca durerea să apară abia în acest stadiu. În etapa de post-calcificare, organismul vindecă tendonul, și tendonul este remodelat cu ţesut nou. Nimeni nu știe ce declanșează organismul să absoarbă depozitele. Dar, odată ce acest lucru se întâmplă șţesutul începe să fie remodelat, durerea, de obicei, scade sau dispare cu totul.


Uzura sever
ă și rupturile, îmbătrânirea, sau o combinaţie a celor două, sunt implicate în calcifierea degenerativă. Unii cercetători cred că depozitele de calciu se formează, deoarece nu există suficient oxigen la ţesuturile tendonului. Alţii spun că presiunea de pe tendoane le poate deteriora, provocând depozitele de calciu să se formeze. Calcifierea reactivă este un mister și mai mare. Acest tip de problemă apare la tineri și pare să dispară de la sine, în multe cazuri.

Evolu
ţia cronologică a tendinopatiei calcifiante cuprinde 3 faze diferite:

-Faza ini
ţială, pre-calcificare, în care începe procesul de metaplazie, dar pacientul este asimptomatic.
-Faza de calcificare propriu-zisă, cu o sub-fază de formare a depozitelor calcice dure 
și calcaroase, o sub-fază staţionară de lungime variabilă și sub-fază resorbtivă. Aceasta din urmă este vinovată de simptomatologia cu apariţia durerilor prin reacţia inflamatorie pe care o provoacă.
-Faza post-calcică în care depozitele calcice au fost înlocuite de 
ţesut granular și se reorganizează în structura colagenică normală a tendonului. Durerile dispar în această perioadă.                 
 


































































































































































































Simptomatologia. 
Itimp ce calciul este depozitat, se poate simţii doar o durere moderată, sau nici un fel de durere. Dintr-un motiv necunoscut, tendinita calcică devine foarte dureroasa atunci când depozitele sunt reabsorbite, sau odată ce au generat o inflamaţie puternică la nivelul umărului. Durerea și rigiditatea pot duce la pierderea mobilităţii umărului. Ridicarea bratului poate deveni dureroasăÎn cazurile severe, durerea poate interfera cu somnul.


Tratamente:
Stadiul actual al ştiinţei propone mai multe abordări a tendiniţei calcicice a umărului, cum ar fi terapia conservatoare de primă intenţie pentru toţi pacienţii. Presupune terapie fizică şi kinetică, medicaţie antiinflamatorie şi injecţii corticoide, la nivel local. Totuşi este bine să reţinem că prezentă calcifierilor la nivelul umărului ne indică o tendinţă, fenomenul fiind unul sistemic.

Tratamentul ini
ţial va consta, probabil, în odihnă şi medicamente anti-inflamatorii. Medicul dumneavoastră vă poate sugera o injecţie cu cortizon în cazul în care durerea rămane severă, chiar şi după ce aţi încercat alte tratamente nechirurgicale. Cortizonul este un steroid foarte puternic. Cortizonul poate fi foarte eficient în relaxarea temporară a inflamatiei, însă pe termen lung poate da dependenţă. In momentul în care depozitele de calciu sunt reabsorbite, durerea poate fi deosebit de puternică. Medicul dumneavoastră vă poate sugera eliminarea depozitelor de calciu prin introducerea a două ace mari in zonă, şi clătire cu ser fiziologic steril. (Serul fiziologic este pur şi simplu o soluţie cu apă sărată.) Această procedură se numeşte lavaj. Uneori, lavajul sparge particulele de calciu. Apoi, ele pot fi indepartate cu ajutorul acelor. Chiar şi atunci când lavajul nu reuseşte să elimine depozitele de calciu, el poate reduce presiunea de pe tendon, ceea ce duce la durere mai puţină. Medicul dumneavoastră vă va recomanda, probabil, un medic de recuperare, care se va ocupa de programul de reabilitare. La început, terapia se concentrează pe ameliorarea durerii şi inflamaţiei. Tratamentele pot include caldură sau gheaţă. Terapeuţii pot aplica tratamente cu ultrasunete. Ultrasunetele au aratat unele beneficii în reducerea dimensiunii depozitului, o funcţie îmbunătăţită a braţului, şi mai puţină durere. Cu toate acestea, pentru a profita pe deplin de aceste beneficii, tratamentele cu ultrasunete trebuie să fie repetate de multe ori (de pană la 24 de ori), într-o perioadă de şase săptămăni.


Terapia cu undă de soc este o forma nouă de tratament nechirurgical. Aceasta foloseşte o maşină pentru a genera impulsuri de unde de şoc în zona inflamată. Pacienţii primesc, în general, tratamentul o dată pe săptămână, timp de trei săptămâni. Impulsurile sunt gândite pentru a ajuta la spargerea depozitelor de calciu, pentru că organismul să-l poată absorbi mai uşor. Studiile recente indică faptul că această formă de tratament poate uşura durerea şi reduce dimensiunea depozitului.

Tratamentul chirurgical
In cazul în care durerea continuă, iar pacientul îşi pierde mobilitatea, este posibil să aveţi nevoie de o intervenţie chirurgicală. Există mai multe metode chirurgicale:

Rezecţie artroscopică
Rezec
ţie artroscopică
Cele mai multe intervenţii chirurgicale pentru tratarea tendinitei calcice a umărului, sunt intervenţiile artroscopice. Chirurgul foloseste artroscopul pentru a localiza depunerea de calciu în tendonul coafei rotatorii. Odată ce depozitul este găsit, chirurgul foloseşte instrumente mici pentru a tăia (elimina), depozitele de calciu, şi apoi spală zona. Cristalele de calciu libere trebuie să fie eliminate. Ele pot fi foarte iritante pentru ţesuturile inconjurătoare.

Rezecţie deschisă
In cazuri rare, chirurgia deschisă este necesară. În chirurgia deschisă, chirurgul ajunge la depunerea de calciu prin tăierea muşchiilor şi altor ţesuturi din jur. Tendonul în sine este tăiat pentru a permite îndepartarea depunerilor de calciu. Chirurgul elimină cristalele de calciu, apoi închide operaţia.

După operatie
Reabilitarea după o operaţie la umar, poate fi un proces lent. Probabil va trebui să participaţi la sesiuni de terapie timp de şase-opt săptăm
âni, şi trebuie să vă aşteptati la recuperare deplină în timp de trei-patru luni. Punerea umărului în mişcare cât mai curând posibil, este foarte importantă. Cu toate acestea, acest lucru trebuie să fie echilibrat cu necesitatea de a proteja ţesuturile in curs de vindecare. Chirurgul dvs. vă va recomanda să purtaţi o faşă pentru a sprijini şi proteja umărul, timp de câteva zile după intervenţia chirurgicală. Tratamentele cu gheaţă şi stimulare electrică, pot fi utilizate în timpul primelor şedinţe de terapie, pentru a vă ajuta la controlul durerii şi inflamaţiei de la operaţie. Fiziokinetoterapeutul poate utiliza, de asemenea, masaje si alte tipuri de tratamente pentru a uşura spasmele musculare şi durerile. Terapia poate progresa rapid, după o simplă rezecţie artroscopică. Este necesar să evitaţi să faceţi activităţi prea intense. Terapia merge mai lent după o intervenţie chirurgicală deschisă. Terapeuţii asteaptă, de obicei, pană la doua-trei săptamani înainte de a începe exerciţiile de mobilitate. Exerciţiile încep cu mişcări pasive. În exercitiile pasive, articulaţia umărului este mişcată, dar muşchii stau relaxaţi. Terapeutul mişcă uşor articulaţia, şi întinde treptat braţul dvs. Este posibil să vă înveţe cum să faceţi exerciţii pasive la domiciliu. Terapia activă începe după aproximativ patru-şase săptamâni de la operaţie. Veţi putea să folosiţi puterea musculară proprie în exerciţii active de gamă de mişcare. Puteţi începe cu exerciţii izometrice uşoare de consolidare. Aceste exerciţii lucrează muşchii, fără să afecteze ţesuturile în curs de vindecare. După aproximativ şase săptămâni, treceţi în altă etapă a recuperării. Exercitiile se concentrează pe imbunatăţirea puterii şi controlului muşchiilor coafei, şi muşchiilor din jurul omoplatulului. Terapeutul vă va ajuta să reantrenaţi aceşti muschi, pentru a menţine stabilitatea umărului. Acest lucru ajută umărul să se mişte uniform în toate activităţile dumneavoastră. Unele dintre exerciţiile pe care le veţi face, sunt concepute pentru a antrena umărul în moduri care sunt similare cu sarcinile de lucru şi activităţile sportive. Terapeutul vă va ajuta să găsiti modalitaţi de a face sarcinile zilnice, fără a pune prea mult accent pe umar. Înainte de finalul sesiunilor de terapie, terapeutul vă va învăţa o serie de modalităţi prin care puteţi evita problemele viitoare. Dvs. veţi fi responsabil în continuare de efectuarea unor exerciţii la domiciliu. Sursa:http://www.lectiadeortopedie.ro/

Cercetătorii noştrii vă propun o altă abordare mult mai elegantă şi ne invazivă şi nu în ultimul rând fără efecte secundare, respectiv folosirea produsului AteromStop.
Produsul AteromStop înlătură calcifierile în mod fiziologic, prin aducerea calciului precipitat (solidificat îţesuturile moi) din nou în stare ionică (de curgere).

                                                                                                            










Comments